Norma IEEE 802.11 (ISO/IEC 8802-11) este un standard internaţional care descrie caracteristicile unei reţele locale fără fir (WLAN).

Numele Wi-Fi (contracţie de la Wireless Fidelity, uneori greşit notată WiFi) corespunde iniţial numelui dat certificării emise de Wi-Fi Alliance, pe numele vechi WECA (Wireless Ethernet Compatibility Alliance), organism internaţional creeat cu scopul de a menţine compatibilitatea aparatelor răspunzând normei 802.11.

Urmare a utilizării abuzive a termenului (din motive de marketing în acelaşi timp) numele normei este confundat astăzi cu numele certificării. Astfel, o reţea Wi-Fi, este în realitate o reţea ce răspunde normei 802.11.

Datorită normei Wi-Fi, este posibilă crearea reţelelor locale fără fir cu debit mare cu un singur impediment, unitatea „client” nu trebuie să fie prea depărtată de punctul de acces, „staţia mamă”.

Practic, norma Wi-Fi, permite conectarea într-o reţea calculatoare,imprimante, PDA-uri, telefoane sau tot genul de periferic ce permite comunicarea fără fir cu debit mare (11 Mbps sau superior) într-o rază de mai multe zeci de metrii în interiorul clădirilor (în general 20 – 50 m) pînă la mai multe sute de metrii în spaţiu deschis.

 Într-o reţea Wifi instalarea unui ruter (Punct de Acces) specific este obligatorie, acesta urmând să coordoneze transferul de date între perifericele reţelei.

Instalarea reţelei este simplistă, după configurare datele puse în comun fiind accesibile fără cablu ansamblului de periferice ce constituie reţeaua Wifi.